Fernando Alonso a debutat în Formula 1 în Marele Premiu al Australiei, fiind echipier la Minardi. Deși avea la dispoziție un monopost puțin performant, el a reușit să impresioneze, chiar dacă nu a înscris nici un punct în anul său de debut. Insa el nu a avut nevoie de multe starturi pentru a castiga primele puncte din cariera in Formula1.
În 2002 este adus de Flavio Briatore la Renault F1 pe postul de pilot de teste, dar după numai un an își face debutul pentru echipa franceză, revenind astfel pe circuitele de Formula 1 în Marele Premiu al Australiei. În a doua sa cursă la Renault F1 reușește primul său pole position, în Malaezia. După doar câteva luni, în august mai exact, Alonso câștigă prima sa cursă de Formula 1, devenind astfel cel mai tânăr câștigator al unei curse de Formula 1, bătând recordul lui Bruce McLaren vechi de 34 de ani.
Termină sezonul 2003 pe locul al șaselea în campionat cu un total de 55 puncte.
Fernando Alonso în 2004 - În 2004 in prima jumatate a sezonului are o evolutie mai slaba, fiind clar învins de colegul său de echipă, italianul Jarno Trulli. Insa in a doua jumatate evolutia lui Trulli se deterioreaza, si este concediat de Flavio Briatore. Alonso termina sezonul pe locul 4 cu 59 de puncte.
Anul 2005 avea să fie anul primul titlu. În Australia, prima cursă a sezonului, nu reușește decât locul trei, dar o serie de trei victorii consecutive avea să înceapă în Malaezia. În Spania, în fața compatrioților, nu reușește decât locul doi. Reînoadă șirul victoriilor Nürburgring în Marele Premiu al Europei, dar numai după ce Kimi Räikkönen, rivalul său la titlu, abandonează în primul tur. De fapt în acel an Alonso a câștigat titlul mondial și datorită numeroaselor probleme avute de rivalul său.
Fernando Alonso în 2005 - Ajuns în Franța, Alonso marchează cel de-al treilea start din pole position din sezonul 2005, și conduce cursa de la start la final, obținând astfel cea de-a cincea victorie. Urmează un nou pole în Marea Britanie, unde va termina însă pe locul doi, în urma lui Juan Pablo Montoya, într-una din numeroasele curse în care Kimi Räikkönen a avut parte de probleme la motor.
Germania îi aduce o nouă victorie, din nou după abandonul lui Kimi Räikkönen. Deși după acea cursă McLaren a avut parte un șir lung de victorii, avantajul construit de Alonso în campionatul piloților i-a asigurat primul titlu mondial cu două curse înainte de final, devenind astfel cel mai tânăr campion mondial din Formula 1, bătând recordul lui Emerson Fittipaldi care data din 1972.
Plecat drept favorit la titlul mondial în 2006, Alonso debutează cu o victorie, în Marele Premiu al Bahrainului, reușind apoi un loc secund în Malaezia, înainte de a semna o nouă victorie în Australia. După doar trei curse, Alonso avea deja un avantaj foarte consistent în campionat.
Două noi locuri secunde sunt urmate de o serie incredibilă de patru victorii la rând în Marile Premii din Spania - prima sa victorie acasă, Monaco, Marea Britanie și Canada.
Apoi a venit Marele Premiu al Americii, unde Alonso și echipa sa au suferit un recul serios. Timp de șapte curse nu a reușit nici o victorie, abandonând de două ori, astfel că Michael Schumacher, noul său rival, a reușit să recupereze și să-l egaleze la puncte. Abandonul germanului în Japonia i-a deschis lui Alonso calea spre un al doilea titlu mondial, reușit în ultima etapă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu